Depre incredere si rabdare in PR

Am vazut zilele astea Hancock, cu Will Smith in rolul unui super-erou american atipic. Hancock are puteri supranaturale, capatate nici el nu stie cum, dar e alcoolic si mai mult distruge si provoaca pagube materiale in incercarea lui de a ajuta omenirea. Viata lui de super-erou in dizgratie (pustii de pe strada il injura) se schimba atunci cand intra pe mana unui specialist in Relatii Publice, care se hotaraste sa-i faca imagine la public. Un proces anevoios, de transformare a eroului din “bad” in “good” incepe. (Partea amuzanta este ca nu se schimba doar perceptia publicului, ci si personajul insusi). Ce am retinut din discursul omului de PR? Ca pentru a obitine rezultate in acest domeniu e nevoie de incredere in strategia stabilita si de rabdare. Incredere si rabdare, asadar. Cati dintre sefi/clienti sunt dispusi sa aiba rabdare pana cand un demers de PR isi arata roadele? Iar increderea… deja intram intr-o zona delicata. Stim foarte bine ca increderea se castiga in timp si pe baza unor dovezi concrete. Iar timpul inseamna, nu-i asa, tot rabdare….

Mami, mami, sa ma fac PR-ista?

Pentru cele/cei care se intreaba daca merita sa te legi la cap cu PR-ul, iata un motiv. De la Paul Holmes citire: “Atunci cand relatiile publice functioneaza cum trebuie, aduc comportamentul organizatiilor, clientilor sau institutiilor in stransa legatura cu asteptarile si nevoile societatii. PR-ul construieste acest pod intre noi si institutiile care contureaza lumea in care locuim. Aduc business-ul si societatea impreuna. Nu cred ca exista un rol mai provocator si mai important in lume, in zilele noastre”.

Suna bine, nu-i asa?